Parabola preotului martir

Se spune că demult, într-un sat, locuia un preot. Ca un popă adevărat, desigur, îl respectau toți oamenii în sat. Avea o casă mare lângă biserică, o preoteasă frumoasă și mulți colaci la sărbători.
Totul părea să fie bine în viața lui dar iată că de un timp, i se iscă o nenorocire.
De fiecare dată când vreun enoriaș îi oferea ceva bani, în noaptea ce urma îl chinuaiu coșmaruri grele. Se făcea că vine Lucifer acasă la preot, îl leagă de pat cu fața în jos și întreține sex anal cu el.
Răbdă preotul nostru cum răbdă un timp, însă iată că veniră sărbătorile de iarnă. Și trecură pe la biserică aproape toți oamenii din sat și îi lăsară și colaci, și vin, și prosoape, și haine, și mulți mulți bani. Iar noaptea, venea Satan și îl chinuia până în ziuă, de abia mai putea să meargă preotul.
Popa începu atunci să bea numai agheasmă, să petreacă toată ziua în rugăciuni și chiar să doarmă în biserică dar toate aceste eforturi erau zadarnice. Cum lua un ban de la oameni, cum venea cel rău și il regula din spate.
Și iată că într-o zi, în postul paștelui, preotul luă hotărârea să nu mai ia nimic de la oameni. Pur și simplu, începu să refuze hotărât toate darurile ce i se ofereau și iată, ca prin minune, nopțile sale deveniră liniștite.
La început era ușor, dar iată că după o vreme, s-au terminat și colacii, și vinul, și banii, și pe deasupra și preoteasa începu să îi facă zile fripte. Începu să aibă preotul o viață aproape de pustnic...
Trecură deja vreo trei ani și se întâmplă că, odată, veni primarul să se spovedească. După ce preotul îi iertă păcatele, primarul scoase o bancnotă, i-o băgă preotului în buzunar și înainte ca acesta să spună ceva, ieși repede și dus a fost.
”Poate a uitat necuratul de mine” se gândi preotul seara și se culcă. Dar numai adormi, că se auziră niște pași.
”Cine-i?” întrebă preotul.
”Satan. Demult nu am mai trecut pe aici... Hai, scoate mai repede sutana că nu mai am răbdare!”...
Trecură deja vreo cinci ani, timp în care popa reveni la obiceiurile vechi de a primi daruri de la enoriași iar noaptea, desigur, venea Diavolul și ”își lua răsplata” ce i se cuvenea.
Într-o noapte, după ce plecă Satan, preotul visă că stă în fața lui Dumnezeu.
”Doamne! De ce nu mă ferești de chinuri? De ce îl lași pe cel rău să mă batjocorească în așa mod? Cu ce ți-am greșit, Doamne?”, întrebă atunci preotul.
”Păi uite dragul meu, cum e situația. A venit odată Lucifer la mine și mi-a spus că lumea în curând va fi împânzită de homosexuali. Vor fi la orice colț, vor organiza parade prin orașe mari, vor ajunge chiar să se căsătorească. Eu atunci, desigur, i-am spus că preoții, slujitorii mei, nu vor permite niciodată așa ceva. Atunci el mi-a spus că îl va chinui pe un preot și îi va suci mințile până cînd va deveni gay. Și iată că te-a ales pe tine. Așa că, dragul meu, chinurile tale se vor sfârși când vei trece de partea cealaltă”.
”Niciodată, Doamne, nu voi trece de partea cealaltă”...
Și uite așa se chinui preotul nostru până la adânci bătrâneți...
Și uite cam de aceea nu e bine să abordăm tema homosexualilor atunci când se află vreun preot prin preajmă.