Bătrânul și oile

Totuși, țara noastră are multe locuri frumoase...
Bunăoară, vineri, am fost cuprins de o dorință puternică să părăsesc aglomerația și zgomotul orașului și am hotărât să găsesc un loc unde natura era mai puțin explorată de om.
Așadar, cum rătăceam eu prin păduri, am ajuns la un deal mare, fără copaci. În vârful dealului era o stână. Iar oile pășteau fericite în lumina soarelui. Iarba de sub picioare era grasă și moale.
Am urcat până în vârful dealului. Lângă stână se odihnea un cioban bătrân. M-am apropiat de el. Chiar din privirea lui am înțeles că a trecut prin multe în viață și cu siguranță voi avea ce să învăț de la el.
Bătrânul s-a dovedit a fi destul de sociabil și ne-am împrietenit repede.
M-a poftit înăuntru, mi-a dat o bucată de brânză și am început să vorbească despre viața sa. Erau niște istorii interesante și timpul a trecut repede. Deja se făcuse seară și el, după ce strânse oile, aduse niște frunze de cânepă, făcu două țigări din ele și îmi oferi una.
După ce am fumat și ne-am relaxat, bătrânul mi-a spus că îi place să trăiască singur, că viața de pustnic este mult mai frumoasă.
Atunci eu nu am mai rezistat și l-am întrebat:
- Dar cum rezolvi problema cu sexul?
Bătrânul zâmbi și îmi făcu un semn cu ochii să privesc către oi. Mi-am dat seama atunci. Viața de cioban l-a învățat multe. Mi-am dat seama că omul are o rațiune și o imaginație de nota zece. În cele mai grele situații omul se descurcă. Chiar și acest bătrân care se pare că a fost privat de plăcerea sexului, a găsit un mod de a rezolva această situație...
M-a cuprins un profund sentiment de respect față de acest bătrân. Automat, m-am gândit că el ar fi putut fi un bun politician.
- Am avut și capre mai demult. Dar ele nu sunt bune pentru sex. Ele se zvârcolesc și strigă și nu mă pot concentra, spuse bătrânul. Pe când oile stau cuminți și nu se zbat atunci când faci sex cu ele. Oile sunt cele mai blânde animale din câte am cunoscut. Problema e în berbeci. Ei sunt geloși și uneori se reped cu coarnele înspre mine dar eu îi pun la tăiat dacă văd că sunt obraznici. De aceea am puțini berbeci în turmă și aceia sunt cuminți...
Am plecat a doua zi cu o dorință ascunsă de a mă face păstor de oi când voi fi mai bătrân.
Totuși, oamenii și animalele pot coexista armonios într-un mediu comun...

Istoria Hironei

Hirona se născu într-o familie de fermieri nici bogați nici săraci dintr-un sat din nordul țării. La început, părinții ei o iubeau. Ea era un copil foarte frumos și drăgălaș. Viața ei părea să fie una normală.
Dar se întâmplă ceva nemaivăzut. Pe la vârsta de 3 ani, începu să îi crească coarne. La început erau micuțe și nu se vedeau. Dar de la un timp, creșteau văzând cu ochii.
Tatăl ei între timp se afla peste hotare, ca și mulți alții, la câștig. El încă nu știa cu ce podoabe ale naturii era înfrumusețată fiica sa.
Dar într-o zi el sună și spuse că peste o săptămână va veni acasă. Într-o mare tristețe căzu mama ei. Își cunoștea soțul și își dădea bine seama că fără scandal nu ar fi scăpat. Așa că hotărî să o ascundă pe Hirona în pod.
Și iată timpul trecu repede și momentul sosirii tatălui Hironei se petrecu. Nevasta sa îl întâmpină cu mult vin, vodcă și alte băuturi alcoolice. Totul era bine, soțul era mulțumit, dar iată că pe la miezul nopții, după multe pahare, el, pe neprins de veste, întrebă:
- Unde e Hirona?
- A murit, răspunse nevastă-sa.
- Cum a murit?
- S-a dus la vecini să fure mere și a rupt-o în bucăți dulăul lor.
- Mda, nu e bine să furi de la oamenii care au câini mari, spuse tatăl Hironei și se duse la culcare.
 Se părea că problema e rezolvată. Dar, peste o săptămână, tatălui îi veni dorința să fumeze iarbă. Și iată că urcă în pod, unde avea cânepă uscată. Și acolo o văzu pe Hirona aproape moartă de foame și sete. Când îi văzu coarnele, leșină pe loc.
După ce își reveni, coborî din pod și se duse direct către soția sa:
- Așa deci, mă uitam eu cu patru ani în urmă că te uiți cu alți ochi la taurul din grajd. M-ai înșelat cu el, deci.
O apucă pe soția sa de gât și o duse în grajd unde o puse să lingă testiculele taurului, după care, luă toporul și o omorî...
Mare necaz se abătu peste Hirona. Pe an ce trecea, coarnele ei deveneau tot mai mari și mai viguroase. Ea deja umbla la școală. Acolo toți colegii ei și profesorii râdeau de ea, o scuipau și o supuneau diferitor chinuri și batjocuri. Pe drum, oamenii cum o vedeau, aruncau cu pietre în ea și venea plină de vânătăi acasă. Nici nu mai este nevoie să spunem că nu avea prieteni și risca să rămână virgină toată viața.
Și iată că într-o zi, tatăl ei nu mai rezistă și o duse la o vrăjitoare. După ce o privi, aceasta îi spuse:
- Problema ta poate fi rezolvată doar prin două căi. Prima este să o îngropi de vie lângă un gard iar a doua este să o duci undeva în Turcia sau Arabia că acolo toți musulmanii au coarne.
Cu ajunseră acasă, tatăl ei căută un hârleț. Dar nu găsi. De aceea hotărî să o ducă la musulmani.
Porniră la drum și când ajunseră în Arabia, întrebară de cineva unde trăiesc musulmanii. Aflară că toți în jur sunt musulmani și când văzură că nimeni nu are coarne, se întristară. Dar cum stăteau ei triști, un arab observă coarnele Hironei și strigă:
- Aoleu! O evreică! Fugiiiți oameni buni! și toți din jur o luară la fugă.
Tatăl Hironei auzi și se bucură. O luă pe fiică-sa, o duse în Israel, o abandonă la marginea unui oraș și plecă.
Și uite așa a ajuns Hirona în Israel. Acolo o adoptă o familie fără copii. După un timp, își făcuse mulți prieteni și la paisprezece ani, în sfârșit, își pierdu virginitatea. În Israel, mai învăță cum să ducă o afacere și peste zece ani de comerț cu ciorapi second-hand deveni o femeie-miliardar.
Iar după ce locuitorii satului ei de baștină, aflară din Forbes biografia ei, își puseră nevestele să petreacă mai mult timp cu taurii din grajd...

Manifest țigănesc

Fraților! Destul în casele noastre a domnit întunericul! Destul am dormit în frig! A venit timpul să luăm și noi lumină!
Suntem pe drumul cel drept și în curând vom fi fericiți. Trebuie doar să urmăm câțiva pași.
Iată care sunt aceștia:

• să facem cât mai mult sex;
• fiecare familie de țigani să aibă minimum zece copii;
• să învățăm copii să facă sex de la vârstă fragedă, pentru ca la 11 ani să fie buni de căsătorit;
• să nu permitem avortul sau folosirea prezervativului în comunitatea noastră;
• pe de altă parte, să încurajăm folosirea prezervativului și avorturile în rândurile românilor de rasă albă;
• să dezvoltăm cultura manelelor pentru că ele provoacă impotență la bărbații români care nu sunt țigani;
• în aceste ritmuri de creștere, peste 40 de ani vom constitui peste 90% din populația României;
• anume atunci, în 2050, vom constitui populația majoritară și vom face noi legile;
• așadar, îi vom aduna pe toți românii de rasă pură care or mai rămâne pe atunci, le vom jupui pielea și vom face din grăsimea lor candele și lumânări pentru fiecare casă de țigan;
• astfel, vom aduce lumină și în casele noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu.