miercuri, 9 februarie 2011

Despre pacea interetnică

Cândva, într-un cătun locuiau treizeci de familii de români și o familie de țigani.
Românii aveau multe oi, multi porci și mâncau mult de erau toți grași din cale afară: și bărbații, și femeile, și copiii - toți. Țiganul și familia sa, deprinși cu modul de viață sănătos, aveau o alimentație corectă, de aceea, erau foarte frumoși și fericiți.
Românii, desigur, nu aveau relații normale în familie. Nevestele lor erau toate grase și neatrăgătoare și din această cauză, majoritatea bărbaților sufereau de impotență.
Nemaisuportând această situație, într-o după-amiază, mai mulți bărbați români, după ce se sfătuiră jumătate de zi, se înarmară care cu topoare, care cu furci și poposiră la casa țiganului.
- Am venit să ne-o dai pe fiica ta cea mai mare, dacă nu, te măcelărim pe loc pe tine și pe toată familia ta...
Țiganul (care avea trei fiice frumoase) văzu în cele din urmă că nu are încotro, acceptă...
Peste două săptămâni, bărbații se prezentară din nou la poarta țiganului cerând-o pe fiica lui mijlocie...
Iar peste alte două săptămâni, aceeași situație, desigur, acum cerând-o pe mezină...
Nu mai suportă țiganul aceste nedreptăți și se duse în satul vecin, acolo unde locuia un înțelept.
- Ce poți să faci? zise înțeleptul. În cătunul tău nu vei găsi pace. Ia-ți familia și du-te în alt sat...
Așa și făcu țiganul. Își luă familia și ce avea mai de preț în casă și plecă în alt sat.
La început era bine, dar după un timp observă cum bărbații români (care erau obezi) se uită tot mai ”altfel” la fiicele sale. Hotărî atunci să se ducă în alt sat...
Și uite așa au început țiganii să călătorească, adevărata lor casă fiind drumul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu