La început era totul bine. Aveam o colibă în vârful dealului si o cușcă cu doi iepuri pe care plănuiam să îi tai de Revelion.
Dar cum trăiam eu în pace cu iepurii mei, a venit într-o seară profesorul de matematică și mi-a spus că moare de foame și dacă nu îi dau imediat cei doi iepuri, mă omoară și oricum mi-i ia iar corpul meu îl vinde la organe. Atunci, eu am analizat situația și nu am acceptat propunerea dumnealui. Ca să fiu mai convingător, am intrat în colibă, am luat toporul și am tăiat mâna stângă a profesorului.
”Măcar un iepure să îmi dai!” spuse atunci profesorul. Eu am refuzat din nou, după care profesorul plecă trist că nu a luat iepurii și pe deasupra a rămas și fără mână pe care o lăsă la intrarea în coliba mea.
Însă, pe la miezul nopții, am auzit pași pe afară.
”Care-i acolo?” am întrebat eu. ”Sunt eu, profesorul, am venit să îmi iau mâna”. ”A, bine. Vezi că e lângă intrare” am spus eu atunci. ”Ieși afară că ți-am adus o canistră cu vin!”. Eu, fiind moldovean din talpă, în secunda următoare eram deja afară...
Dar aici mă aștepta o capcană: profesorul nu era singur, era înconjurat de vreo douăzeci de oameni, toți înarmați, care cu topoare, care cu furci, care cu ciocane. Unul mi-a înfipt toporul în țeastă, altul mi-a dat cu ciocanul peste dinți, iar o furcă mi-a fost înfiptă în testiculul drept.
După aceasta, ei m-au legat strâns și m-au adus într-o pădure. Acolo au săpat o groapă, au meșterit un sicriu din niște copaci uscați, m-au băgat în el și m-au îngropat.
În sicriu, se auzeau vocile celor care mă îngropau. ”Hai că am terminat” spuse cineva.
”Uite așa se rezolvă ecuația cu iepurii” spuse atunci mulțumit profesorul, urinând peste mormântul meu...
În acel mormânt, eu am petrecut un an și patru luni. Mai întâi, am așteptat să putrezească funiile cu care eram legat, apoi a putrezit sicriul si după aceasta vreo câteva luni am mâncat pământ ca să pot ieși afară.
Și iată că într-un final, am reușit să ies afară. Eram obosit dar dispoziția era mai bună deja. Am plecat repede la colibă să văd ce fac iepurii dar ei nu mai erau acolo. Am întrebat vreo câțiva oameni de prin preajmă dacă nu mi-au văzut iepurii iar ei mi-au spus că i-a luat profesorul de matematică.
În aceeași zi, am ajuns la casa profesorului. Am intrat înăuntru. Profesorul stătea cu soția sa în pat. Ambii erau goi. Așezat pe un scaun, stătea alături tatăl profesorului și privea atent spre ei. În camera vecină, se jucau cei doi copii ai profesorului.
”Salut! Am venit să îmi dai iepurii” am spus eu atunci.
”Dar nu pot, că i-am mâncat mai demult” spuse profesorul.
Auzind aceasta, eu am luat un cuțit de pe masă și i-am scos ochii profesorului. După care i-am tăiat sânii soției sale și i-am aruncat la gunoi. După care, am intrat în camera unde se jucau copiii lui, le-am tăiat capurile și i-am aruncat în fântâna din curte. Apoi, le-am scos inimile profesorului și soției sale.
Când mă pregăteam să plec, tatăl profesorului îmi spuse: ”Vezi că ai păcătuit. Du-te la biserică să îți scoată preotul păcatele!”
Am hotărât să urmez sfatul bătrânului. M-am dus la biserică și i-am spus toate cele întâmplate preotului. La început, el nu dorea să îmi scoată păcatele. Atunci i-am spus că, dacă refuză, mă convertesc la islam sau la mozaism și atunci a acceptat.
Și acum încep o nouă viață. Am nevoie de doi iepuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu