Dar se întâmplă ceva nemaivăzut. Pe la vârsta de 3 ani, începu să îi crească coarne. La început erau micuțe și nu se vedeau. Dar de la un timp, creșteau văzând cu ochii.
Tatăl ei între timp se afla peste hotare, ca și mulți alții, la câștig. El încă nu știa cu ce podoabe ale naturii era înfrumusețată fiica sa.
Dar într-o zi el sună și spuse că peste o săptămână va veni acasă. Într-o mare tristețe căzu mama ei. Își cunoștea soțul și își dădea bine seama că fără scandal nu ar fi scăpat. Așa că hotărî să o ascundă pe Hirona în pod.
Și iată timpul trecu repede și momentul sosirii tatălui Hironei se petrecu. Nevasta sa îl întâmpină cu mult vin, vodcă și alte băuturi alcoolice. Totul era bine, soțul era mulțumit, dar iată că pe la miezul nopții, după multe pahare, el, pe neprins de veste, întrebă:
- Unde e Hirona?
- A murit, răspunse nevastă-sa.
- Cum a murit?
- S-a dus la vecini să fure mere și a rupt-o în bucăți dulăul lor.
- Mda, nu e bine să furi de la oamenii care au câini mari, spuse tatăl Hironei și se duse la culcare.
Se părea că problema e rezolvată. Dar, peste o săptămână, tatălui îi veni dorința să fumeze iarbă. Și iată că urcă în pod, unde avea cânepă uscată. Și acolo o văzu pe Hirona aproape moartă de foame și sete. Când îi văzu coarnele, leșină pe loc.
După ce își reveni, coborî din pod și se duse direct către soția sa:
- Așa deci, mă uitam eu cu patru ani în urmă că te uiți cu alți ochi la taurul din grajd. M-ai înșelat cu el, deci.
O apucă pe soția sa de gât și o duse în grajd unde o puse să lingă testiculele taurului, după care, luă toporul și o omorî...
Mare necaz se abătu peste Hirona. Pe an ce trecea, coarnele ei deveneau tot mai mari și mai viguroase. Ea deja umbla la școală. Acolo toți colegii ei și profesorii râdeau de ea, o scuipau și o supuneau diferitor chinuri și batjocuri. Pe drum, oamenii cum o vedeau, aruncau cu pietre în ea și venea plină de vânătăi acasă. Nici nu mai este nevoie să spunem că nu avea prieteni și risca să rămână virgină toată viața.
Și iată că într-o zi, tatăl ei nu mai rezistă și o duse la o vrăjitoare. După ce o privi, aceasta îi spuse:
- Problema ta poate fi rezolvată doar prin două căi. Prima este să o îngropi de vie lângă un gard iar a doua este să o duci undeva în Turcia sau Arabia că acolo toți musulmanii au coarne.
Cu ajunseră acasă, tatăl ei căută un hârleț. Dar nu găsi. De aceea hotărî să o ducă la musulmani.
Porniră la drum și când ajunseră în Arabia, întrebară de cineva unde trăiesc musulmanii. Aflară că toți în jur sunt musulmani și când văzură că nimeni nu are coarne, se întristară. Dar cum stăteau ei triști, un arab observă coarnele Hironei și strigă:
- Aoleu! O evreică! Fugiiiți oameni buni! și toți din jur o luară la fugă.
Tatăl Hironei auzi și se bucură. O luă pe fiică-sa, o duse în Israel, o abandonă la marginea unui oraș și plecă.
Și uite așa a ajuns Hirona în Israel. Acolo o adoptă o familie fără copii. După un timp, își făcuse mulți prieteni și la paisprezece ani, în sfârșit, își pierdu virginitatea. În Israel, mai învăță cum să ducă o afacere și peste zece ani de comerț cu ciorapi second-hand deveni o femeie-miliardar.
Iar după ce locuitorii satului ei de baștină, aflară din Forbes biografia ei, își puseră nevestele să petreacă mai mult timp cu taurii din grajd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu